Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;

                                            Maleahi 4:2

                                                     " Comori ce ne fac sa-L dorim
                                                      Curg mereu de la inima Sa;
                                                      Intr-o zi vom cunoste deplin
                                                        Plinatatea ascunsa in ea"
                                                                                       

Imi place sa ma ascund in brate.In bratele unui om care ma iubeste,in bratele prietenului pe care il stiu mereu aproape,in bratele lu ticu sau in bratele Daianei care imi alina toate durerile:)
Cand plang sau cand rad,cand mi-e dor sau pur si simplu mi-e drag. cand vorbesc sau cand tac imi place sa ma cuibaresc in bratele cuiva!!!Ma simt mai in siguranta:)
De multe ori cuvintele sunt in plus sau de prisos,dar intodeauna putem compesa cu o imbratisare calda!!
Cand ai impresia ca lucrurile o iau razna,da-i o fuga la cea mai apropiata persoana si cere o imbratisare si totul o sa incepa sa fie mai bine:)

Deci..imbratiseaza-ma:D

"Dumnezeu este motivul pentru care:
in durere pot zambi
cand sunt confunza -inteleg
in deznadejde incep sa cred
si cand mi-e frica continui sa lupt:)"

Viitor...:)

NU NE-AM INTALNIT NICIODATA FATA-N FATA,dar ne oferim,de cate ori avem posibilitatea gandurile si ne amagim cu speranta zilei de maine..dar este frumos,nu?Am devenit prieteni...pe o durata nedeterminata.
Esti o adiere si impreuna formam un gand...nu avem interese..nu avem justificari,ne completam timpul de prisos apropiindu-ne sufletele...cat timp vom avea ceva de spus..vom fi prieteni...apoi vom deveni o aminire...

:)

Stai o clipă în sufletul meu.

Cum te simţi?

Nu ai vrea să rămâi?

Copilăria ţi-o porţi în fiecare zâmbet.

Ador poveştile tale....

Inteligenţa şi vocea ta mă fascinează.

Aminitirile tale mă bucură.... 

Păcat...

Lacrimile îmi inundă sufletul gol... 

Este nevoie de timp si de Dumnezeu....insa viata merge inainte.Se intampla lucruri noi,oameni noi apar in vietile noastre.Dumnezeu nu ne lasa acolo pentru totdeauna,ne impinge inainte,ne determina sa cautam noi semnificatii in viata...si atunci se intampla,pare ceva nou pentru care sa traim,ceva care da un impuls vieti. Si s-ar putea sa se intample mai curand decat iti inchipui,cand te astepti cel mai putin,te trezesti intr-o diminiata si soarele ti se pare ca straluceste mai tare ca inainte,cerul ti se pare putin mai albastru,inima ta este putin mai usoara si Il simti pe Dumnezeu...mangaindu-te,ca si cand..ti-ar zambi ca vei izbandi,ca zilele de intuneric au luat sfarsit.
Cea mai frumoasa parte este atunci cand treci de perioada asta de durere si-ti dai seama ca esti mai tare.Ca ai invatat ceva si ai crescut.Stii cum sa te ti strans de Domnul sa depinzi de Acela care ne tine,asta e partea frumoasa.Acum insa,nu vezi asta,pentru asa ceva este nevoie sa privesti suferinta de la distanta si sa-l lasi pe El sa faca restul...!!!

Sometimes....

"Sometimes God allows us to cry for tears to clears our eyes so we can clearly see the good things ahead"


…suntem fericiţi când privim în urmă şi vedem de unde ne-a smuls Dumnezeu… de felul minunat în care se implică în viaţa noastră, de toate binecuvântările, nemeritate şi totuşi, din belşug.
Dar sunt momente în viaţă când El îngăduie să trecem prin “valuri”, “furtuni” şi uneori “tornade”. În mijlocul "calamitatilor" ce uşor alegem să ne lăsăm izbiţi de valul de probleme, îngrijorări şi resentimente, care nu ne duc altundeva decât în aceea stare de amărăciune şi uităm că Domnul este lângă noi refuzând categoric să ne lăsăm modelaţi dar, în acelaşi timp purtaţi de braţele Sale. Renunţăm adesea a mai lupta, alegând mai degrabă să ne protejăm de tot ceea ce ne poate face să suferim, incercând să deţinem noi controlul, uitând că de fapt toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru şi totodată încercăriile reprezintă nebănuita cale a Lui Dumnezeu spre bucuria deplină!

"Dusmani" de la prima intalnire..:))

De cand ne naştem pană murim ajungem sa cunoaste foarte multe persoane:) Unii
sunt doar trecatori,alţii devin importanti pentru o perioada,iar altii raman pentru totdeauna!!!Eu am spus ca Dumnezeu mi-a adus mereu in viata persoanele potrivite la momentul potrivit!!

Deci dacă ai un prieten :

În care in mod normal cearta se desfăşoară cam asa: " nu mai vreau sa vorbesc cu tine,ma enervezi.."..iar dupa cateva minute vorbim din nou razand de ce ne-am putut certa...DE CE?...pentru ca prietenia ii mai importantă decat mandria!!


 Pe care il poti suna în dupa-amiezile triste de luni, în diminetile luminoase de martie, în noptile pline de deruta doar ca asta iti face mai bine.


Un prieten care îti cunoaste visele si cosmarurile. El plânge cu tine, dar încearca sa alunge norii; râde cu tine, dar te atentioneaza de potentialele pericole.




Un prieten care isi pune deoparte 1000 de minute numai pentru tine;))




Un prieten cu,care te simţi bine si in Parc alergand prin "glot", la pizza( chiar daca nu o fost asa reusita) si chiar si la kebab:D


Un prieten care isi arata "dragostea" in cele mai ciudate moduri( prietenii stiu cum) :))




Cineva care face chestii spontane chiar si cand tot ce are chef este sa stea in pat...




Un prieten care  îti împartaseste visul, este mândru de succesele tale si te ajuta sa le obtii. Este trist atunci când ai esecuri dar te ajuta sa mergi mai departe.





  Atunci simte-te binecuvantat si bucura-te de cat o sa dureze...!!:)

Este trist sa stii ca oricine poate fi inlocuit...totul tine de cel care vrea sa te inlocuiasca!!! Deci..exista oameni care pot fi inlocuiti si care nu pot fi inlocuiti,nu datorita faptului ca suntem unici..ci datorita faptului ca sti cum sa-i faci sa fie unici,pentru tine nu mai exista nimeni la fel ca..

Deci cand vrei sa inlocuiesti…inlocuieste. Dar nu te gandi nicio clipa ca cineva nu va face la fel cu tine. Cand vrei sa ai pe cineva unic in viata ta, fa-l unic pe acel cineva..!!!Important e sa stii ca poti, ca niciun gol nu trebuie sa  ramana asa decat daca vrei tu sa-l pastrezi astfel...!!


Iar uneori poti trai o viata intreaga cu un gol in inima..!!!

Demisionez...

Subsemnata, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.


Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de bicicleta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca guma Turbo este mai buna decat banii, pentru ca o poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimului razboi?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa-ti pierzi papusa?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, Tom si Jerry , si cu baietelul Marcelino si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta prietenei mele Timi si citind Robinson Crusoe, ascunsa in sopru din spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de examene, de facturile de telefon, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, credit-carduri, vase nespalate, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu stresul  cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe -Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu invidia si cearta.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!